Cand si cum a aparut pictura murala?
Picturile murale au existat încă din cele mai vechi timpuri ale organizării societății umane, pornind de la picturile din peșterile din Lascaux din sudul Franței sau cele de pe pereții unor grote din Munții Tassili din centrul deșertului Sahara, și până la pictura murală bisericească, parte importantă a tradiției creștinismlui ortodox sau cea murală laică, devenită prepoderentă în ultimele două secole.
Pictura rupestră sau pictura pe stânci este un termen generic desemnând picturile realizate pe stânci, bolovani, pereți muntoși abrupți sau pe pereții și tavanele peșterilor, de obicei datând din timpuri preistorice.
Picturi pe pietre au fost făcute încă din paleoliticul superior, cu circa 50.000 - 40.000 de ani în urmă. Se crede că aceste picturi murale au reprezentat opera celor mai respectați membri ai tribului, bătrâni și șamani.
Cele mai vechi urme de activitate picturală sunt imaginile rupestre (sau parietale), adică pictate sau gravate pe stâncă și care au fost conservate datorită poziției lor greu accesibile, sau blocării ulterioare a intrării în peșterile ce le adăposteau. Aceste rămășițe ale culturii paleolitice, contemporană cu ultima glaciație, datează de 10 000 - 30 000 de ani. Localizarea lor geografică este, evident, foarte dispersată. Totuși, zona așezărilor cercetate până azi este practic eurafricană; ea se întinde din valea râului Dordogne până în Natal, trecând prin Levantul spaniol.
Complexurile cele mai vestite sunt: grotele Lascaux, Trois-Frérès, Niaux și Chauvet în Franța, grota din Altamira în Spania, iar în România Peștera Cuciulat, Sălaj, Peștera Gaura Chindiei II și Peștera Coliboaia.[1] În Franța sunt 71 de grote pictate, iar în Spania 34
În peștera carstică Leang Bulu Sipong 4 din sudul insulei Sulawesi a fost găsită o pictură cu dimensiunea de circa 4,5 reprezentând o scenă de vânătoare, cu vechimea de minimum 43.900 de ani, considerată cea mai veche din lume. Sunt redați oameni înarmați cu sulițe care vânează porci și vite.
Evolutia picturilor murale
Pictura a fost considerată o cale eficientă în învățarea principiilor religioase de către populație, ilustrând Biblia sau cărțile de rugăciuni și dedicând interiorul bisericilor gloriei lui Dumnezeu. În acea vreme existau foarte puține persoane care știau să citească; din acest motiv, scopul frescelor era acela de a face creștinismul mai ușor de înțeles și de a-i familiariza pe profani cu conținutul biblic. În fresce, culoarea era aplicată direct pe tencuiala umedă cu care fuziona pentru a forma una dintre cele mai durabile forme de pictură murală. Acest gen de artă poate fi întâlnit în întreaga Europă. Biserica din Saint-Savin sur Gartempe, Franța, este decorată cu picturi care redau vizual atât martiriul Sf. Savin cat și pe cel al Sf. Ciprian. În pridvor există scene care înfățișează Sfârșitul Lumii și Judecata de Apoi; pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din pentateuh; chiar și galeria situată deasupra pridvorului relatează prin picturi despre trecerea lui Cristos, ca o aducere aminte a modului de izbăvire al omenirii, prin sacrificiul crucificării. Catedrala din Canterbury a fost decorată și ea, în decursul secolului al 12-lea, cu picturi murale. Primele se află în absida din St. Gabriel Chapel, în cavou, și s-au păstrat în bune condiții. Alte exemple strălucite ale artei care a caracterizat această perioadă includ capela din Berza-la-Ville, din Franța, sau interiorul bisericii Sf. Angelo din Formis, lângă localitatea Capua, în Italia.
Se cunoaște faptul că atunci multe cărți cu idei și modele au circulat de la o țară la alta. În Biserica San Clemente de Tahull, din Catalonia, există un Cristos în Glorie foarte îndrăzneț, clar influențat de bogăția și culorile strălucitoare ale artei bizantine a Constantinopolului, redusă în urma Cruciadelor. Fiecare figură este înconjurată de linii proeminente; și, în acest sens, efectul este foarte asemănător cu cel al vitraliilor. Picturile din Sf. Savin prezintă, într-o oarecare măsură, un mai bun simț al mișcării, culori mai blânde și fizionomii mai expresive, chiar dacă datează cam din aceeași perioadă.
Este important de observat că în secolul al 20-lea, odată cu apariția mișcării artistice "muralista", ai cărei exponenți de seamă a fost trio-ului celebrilor muraliști mexicani Diego Rivera, David Siqueiros și José Orozco, pictura murală și muralismul au marcat o "renaștere".
Dacă în trecut principalele simboluri cultivate în picturile murale erau cele religioase, noul curent artistic manifestat între anii 1920-1930, presupunea cultivarea simbolurilor politice, artiștii mai sus menționați folosind în special fresca pentru a cultiva teme politice de-a dreptul revoluționare. Mișcarea artiștilor mexicani a influențat într-o mare măsură arta Statelor Unite din timpul Marii Depresiuni, astfel încat între anii 1935-1943 au fost realizate numeroase picturi murale.
Pictura murală a dus la apriția graffiti-ului, acesta devenind o parte importantă a culturii urbane, fiind considerat o adevărată artă.
